Infectiile de tract urinar se produc atunci cand zona periuretrala este colonizata de un organism virulent ce reuseste apoi sa ajunga in vezica.

In timpul primelor luni de viata, baieteii prezinta un risc crescut de infectii urinare, insa dupa aceea raportul se inverseaza. Un factor major de risc la fetite il reprezinta tratamentele cu antibiotice, care afecteaza flora periuretrala normala si favorizeaza dezvoltarea bacteriilor uropatogene.

Un alt factor de risc il reprezinta golirea disfunctionala a vezicii. In prezent, cea mai eficienta forma de prevenire a infectiilor urinare recurente este depistarea acestei disfunctii si tratarea ei.

Factori care ii predispun pe copii la infectii urinare

1. Circumcizia

Baieteii necircumcisi par sa aiba un risc crescut de a face infectii urinare in primele 3 luni de viata. Intr-un mediu biologic natural, cand zona perineului nu e rasa ori curatata, mamele care nasc stand pe vine sau pe genunchi defecheaza. Din aceasta cauza, copilul este colonizat la nastere cu bacteriile aerobe si anaerobe ale mamei. Copilul primeste protectie impotriva acestor bacterii prin imunoglobulinele transferate pe timpul sarcinii sau dupa nastere prin laptele matern.

Copiii nascuti si ingrijiti in spital sunt colonizati cel mai adesea cu tulpini din mediul extern, impotriva carora mamele nu au niciun fel de imunitate. Acesti copii nu sunt protejati impotriva infectiilor nosocomiale cu E.coli care colonizeaza tractul gastrointestinal, perineul si zona periuretrala la fetite si zona preputului la baieteii necircumcisi.

2. Schimbari in flora periuretrala

Tipul de flora periuretrala este un factor cheie in aparitia infectiilor urinare nu doar la baietei. Dupa primele luni de viata, infectiile urinare au o frecventa mai mare la fetite, probabil din cauza ca uretra este mai scurta la femei. Dupa nastere, colonizarea periuretrala cu bacterii aerobe se instaleaza la ambele sexe. Colonizarea cu E.coli si enterococi se diminueaza in primul an si este foarte scazuta dupa varsta de 5 ani.

3. Golirea disfunctionala

Aceasta problema se caracterizeaza prin urmatoarele: urgenta, frecventa, disurie, ezitare, incontinenta. Simptomele disfunctiei de golire pot insoti infectia urinara sau pot aparea din cauza altor factori iritanti, cum ar fi infestarea cu oxiuri, hipercalciuria sau spumantul de baie.

La copilul normal din punct de vedere anatomic si neurologic, golirea disfunctionala este provocata in general de persistenta unei vezici urinare instabile, un factor important in infectiile urinare recurente. Instabilitatea vezicii urinare reprezinta o dereglare functionala comuna, prezenta din momentul cand se dezvolta controlul urinar pe timpul zilei la copil. Caracteristica sa esentiala este persistenta urgentei de a urina. Depistarea si controlul disfunctiei de golire sunt de competenta medicului, jucand un rol esential in prevenirea infectiilor urinare recurente.

Prevenirea infectiilor urinare

Primul pas in prevenirea infectiilor urinare la copilul fara probleme neurologice cu un tract urinar neobstructionat este raspunsul la intrebarea: „De ce are acest copil o infectie urinara acum?” Trebuie obtinut un raport complet despre golire si defecare. Un tratament recent cu amoxicilina sau cephalosporin poate arata ca trebuie evitate pe cat posibil astfel de substante in urmatoarele retete prescrise copilului.

Examinarea fizica presupune inspectarea atenta a zonei lombo-sacrale pentru semne de disrafism (sinus pilonidal, pilozitate etc.) O examinare rectala este necesara pentru a depista un rezervor fecal mare, chiar daca nu exista predispozitie pentru constipatie.

Categorie: Sanatate | Data publicarii: 2016-12-15 | Autor: Mamici Smart